Bucuresti - Telefon: 0721.753.779 | 0721.624.854

Str. Ostasilor nr. 7 , sector 1, Bucuresti Locatie

Ploiesti - Telefon: 0722.679.520 | 0726.170.006

ADHD la prescolari

Ce face un parinte cand copilul sau de 4 ani pare ca vrea sa fie pretutindeni, se afla intr-o perpetua miscare, nu poate sta linistit cat sa-si termine gustarea sau sa asculte o poveste, devine usor de distras, se muta de la o activitate pe care o lasa neterminata la alta, manifesta tantrum-uri (crize de plans, tipat), cand se frustreaza, intrerupe conversatiile, smuceste impulsiv obiecte din mana altei perosoane, nu incetineste suficient pentru a urma instructiuni si este nelinistit si agitat?
Ar putea avea acest copil ADHD?
Poate fi inselator sa diagnostichezi cu ADHD un copil la aceasta varsta. Cum distingi intre comportamentul normal al unui copil de 4 ani si comportamentul tipic al unui copil cu ADHD? Aproape toate comportamentele descrise mai sus sunt adecvate dezvoltarii normale a unui copil de 4 ani. Nu cunosc multi copii de 4 ani care sa nu fie impulsivi, agitati, activi si plini de energie.
Intrebari pe care le putem lua in considerare in diagnosticarea ADHD:
• Cum e copilul tau in comparatie cu ceilalti copii de aceeasi varsta?
• Este comportamentul sau similar cu comportamentul altor copii de aceeasi varsta sau comportamentul copillui tau este extrem, mai disruptiv decat al celorlalti?
• Comportamentul copilului tau duce la probleme cronice ce apar zilnic?
• Comportamentul apare in mai multe locatii (de exemplu la gradinita si acasa)?
• Comportamentul acesta este innascut sau poate fi cauzat de alti factori si de alte conditii?

Pediatrul, psihologul sau psihiatrul tau trebuie sa culeaga multe informatii pentru a pune un diagnostic. Multi sunt reticenti in a diagnosica copilul sub varsta de 5 ani. Este important sa eliminam orice alte cause pentru aparitia comportamentelor – anxietatea, problem de integrare senzoriala, tulburari de somn etc.
Este esential de cunoscut istoricul medical al familiei cat si istoricul de dezvoltare al copilului din informatiile detaliate oferite de parinti, profesori si oricare alti adulti intra in contact cu copilul in alte medii. Deseori este de ajutor o evaluare neuropsihologica.
Diagnosticul s-a pus. Ce e de facut acum?
Este un avantaj cu siguranta sa intelegi cat mai devreme cu putinta comportamentul copilului tau. O data ce sti ca problemele sunt cauzate de ADHD poti incepe sa implementezi strategii pentru a-ti ajuta copilul. Inteventia timpurie are beneficii remarcabile.
Abordarile positive ale comportamentului, structurarea mediului si cresterea predictibilitatii, reduerea distracterilor, crearea rutinei, o clasa cu mai putini elevi, scopuri si recompense sunt simple schimbari ale mediului care deseori sunt suficiente pentru acesti copii. Aceste interventii pot chiar ajuta la prevenirea problemelor de stima de sine scazuta, care apar dupa frustrari repetate, esecuri si intercatiuni negative cu ceilalti.
Pentru copiii cu simptome mai severe de ADHD o doza mica de medicatie stimulenta poate fi recomandata, in cazul I care schimbarile din mediu nu au fost suficiente pentru a ameliora simptomele. Acesti copii mici trebuie monitorizati indeaproape cand li se prescriu medicamente.
Constientizarea si diagnosticarea timpurie a unui copil cu ADHD este un lucru bun!
Simptomele ADHD-ului apar de obicei devreme in viata copilului si sunt observate mai ales cand intra in mediul scolar.
Pentru a intruni criteriile dediagnostic pentru ADHD, simptomele trebuie sa fie mult mai exagerate decat ceea ce e adecvat la varsta si nivelul de dezvoltare al copilului. Comportamentele problematice asociate cu ADHD pot continua in adolescenta si in viata de adult.
INATENTIA
Copiii si adultii carora le lipseste atentia au dificultati in a ramane focusati si a participa in sarcini corespunzatoare varstei. Acestia sunt uso de distras de sunete si privelisti irelevante din mediu, trec repede de la o activitate la alta si par ca se plictisesc usor. Pot parea ca uita sau pot parea deconectati sau confuzi. Deseori au dificultati cu organizarea si terminarea sarcinilor si in sortarea informatiei relevante de cea irelevanta. Un individ cu simptome de inatentie isipierde frecvent lucrurile si isi traieste viata intr-un mod dezorganizat. Organizarea timpului prezinta de obicei problem. Comportamentele de inatentie sunt uneori neglijate pentru ca sunt mai greu de identificat si mai putin deranjante decat simptomele de hiperactivitate si impulsivitate. Un individ care are ADHD cu tipul de inatentie predominant poate parea chiar lent, letargic si incet in procesarea informatiilor si in raspunsuri.
HIPERACTIVITATE
Copiii si adultii hiperactivi au un nivel de activitate excesiv de intens, ceea ce se prezinta ca hiperactivitate fizica si/sau verbala. Acesia par mereu intr-o continua miscare, permanent “pe picior de plecare” ca si cand ar fi condusi de un motor. Au dificultati in a-si mentine corpul nemiscat – se misca excesiv, “se bataie” strangand din degete sau pumni. Indivizii hiperactivi se simt de obicei nelinistiti, pot vorbi excesiv, ii pot intrerupe pe ceilalti si monopoliza conversatiile.Se angajeaza aesea in comentarii cursive legate de activitatile ce se petrec in jurul lor. De obicei manifesta comportamente galagioase si deranjante. Aceasta dificultate de a-si autoregla nivelul de activitate, deseori creeaza probleme in viata sociala, la scoala si in contextele de lectii/ lucru.
IMPULSIVITATE
Copiii si adultii impulsivi au problem in a-si inhiba comportamentele si raspunsurile. Deseori actioneaza si vorbesc inainte sa gandeasca, reactioneaza rapid fara sa ia in considerare consecintele. Ii pot intrerupe pe ceilalti, dau raspunsuri fara sa judece si se grabesc in sacinile de lucru, fraa aciti cu atentie sau fara a asculta instuctiunile. A-si astepta randul si a fi rabdator este extreme de dificil pentru persoana impulsiva. Prefera viteza in favoarea acuratetei si de cele mai multe ori termina sarcinile in viteza si intr-o maniera neglijenta. Se pot chiar pune in tot felul de situatii potential riscante, fraa a sta pe ganduri. Lipsa lor de control a impulsurilor nu doar ca poate fi periculoasa, dar poate creea stress in mediul scolar sau la serviciu si in relatia cu ceilalti. Gratificarea intarziata sau a astepta pentru o recompensa mai mare este foarte dificil de realizat de catre o persoana impulsiva.
Exista 3 subtipuri de ADHD:
ADHD, TIPUL COMBINAT – persoana prezinta atat simptome de inatentie cat si de hiperactivitate/impulsivitate
ADHD, PREDOMINANT TIPUL INATENT – simptomele sunt in primul rand legate de inatentie. Persoana nu prezinta comportamente hyperactive/impulsive semnificante
ADHD, PREDOMINANT HIPERACTIV-IMPULSIV – simptomele sunt in primul rand legate de hiperactivitate si impulsivitate. Persoana nu prezinta problem semnificative de atentie.
Conditii legate de ADHD
O treime din copiii cu ADHD prezinta una sau mai multe conditii coexistente. Cele mai commune sunt problemele comportamentale, anxietatea, depresia, tulburarile de invatare si limbaj. La adultii cu ADHD se observa o incidenta mai mare a tulburarilor aditionale. Adultii pot de asemenea sa sufere de depresie, tulburari de dispozitie, adictie de substante, anxitate, fobii sau problem comportamentale.
Sursa:
American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (Fourth Edition, Text Revision) DSM-IV Washington, D.C. 2000
Russell A. Barkley. Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Handbook for Diagnosis and Treatment. Guilford Press. New York. 2006

ADHD-ul este de obicei inteles gresit.
De la diagnostic si testarea tratamentelor, multi parinti devin confuzi de atatea informatii sau de informatii gresite despre ADHD.
Daca faci un pas in spate si privesti ADHD-ul ca pe oricare alta conditie cronica a copilariei, cum e astmul, diabetul sau epilepsia, iti va fi mai usor sa iti intelegi copilul si sa primesti ajutor.
Simptomele ADHD sunt de obicei grupate in 3 categorii majore, incluzand:
– A avea problem in a-si mentine atentia (inaentie) si a fi usor de distras
– A fi hiperactiv sau “pe picior de plecare” (hiperactivitate)
– A fi impulsive sau a face lucruri fara a se gandi cu adevarat la ele (impulsivitate)
Trebuie avut in vedere ca multi copii pot fi ocazional usor de distras sau putin hiperactivi. Pentru a fi considerat cu adevarat un simptom de ADHD ar trebui ca acest simptom sa cauzeze orice fel de depreciere a comportamentului, a perforantei scolare, a relatiilor cu ceilalti.
Copiii pot avea ADHD chiar daca nu se regasesc toate simptomele ADHD. Asta se intampla pentru ca sunt mai multe tipuri de ADHD:
ADHD, TIPUL INATENTIE – ce include copiii care au predominsnt simptome de inatentie, copiii care nu sunt atenti la detalii, care sunt usor de distras, care uita etc.
ADHD, TIPUL HIPERACTIVITATE – IMPULSIVITATE – include copiii la care predomina simtomele de hiperactivitate si/sau impulsivitate, care sunt intr-o continua miscare, ce au probleme in a sta intr-un loc, care vorbesc excesiv de mult, care sunt mereu “pe picior de plecare”, ii intrerup pe ceilalti, au dificultati in a-si astepta randul etc.
ADHD, TIPUL COMBINAT – daca copilul prezinta toate simptomele majore ale ADHD.
Multi oameni vorbesc de ADD si ADHD ca si cand ar fi doua lucruri distincte, folosind termenul de ADHD pentru acei copii ce prezinta hiperactivitate si ADD pentru cei care nu prezinta. De fapt, ADD si ADHD sunt termini generic pentru ADHD si nu descriu tipul de ADHD pe car o persoana il prezinta.
Testarea pentru ADHD
Parintii care cauta un test rapid pentru ADHD vor fi dezamagiti. Din nefericire, nu exista u test de sange, de raze x sau un alt test ADHD. Psihologul sau pediatrul va testa copilul folosind:
– Intrebari deschise si inchise adresate parintilor intr-un interviu
– Chestionare, checklist-uri , scale de scorare pentru ADHD aplicate parintilor si profesorilor
– Evaluarea copilului pentru verificarea aparitiei altor conditii care coexista ADHD-ului, cum sunt: tulburarile de comportament, depresie, anxietate si tulburari de invatare.
Pot pune diagnostic de ADHD pediatrii psihologii si psihiatrii.

Tratamentul in ADHD
Academia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda doar 2 tipuri de tratamente:
1) Tratamentul medicamentos – incluzand stimulente si non-stimulente
2) Terapia comportamentala
AAP afirma ca terapia comportamentala poate include: “trainuirea parintilor in terapia comportamentala si interventii comportamentale in cadrul orelor de curs, la gradinita/scoala” si terapia se poate focusa ori pe”comportamentele problema si dificultatile copilului in cadrul familiei” sau pe comportamentul acestuia in meidul scolar.

Medicamentatie utilizata in tratamentul ADHD:
Methylphenidate- ( sau Ritalin)
Concerta
Daytrana (patch)
Focalin and Focalin XR
Metadate CD
Metadate ER
Methylin Chewable Tablets
Methylin Oral Solution
Methylin ER
Ritalin
Ritalin LA
Ritalin SR
Amphetamine-based
Adderall and Adderall XR
Dexedrine
Vyvanse
Non-stimulants
Intuniv –
Kapvay
Strattera (non-stimulant)