Fiecare copil este unic si modul lui de a reactiona la probleme, ritmul sau si stilul de a invata sunt diferite. Niciodata nu trebuie sa se manifeste iritarea sau nerabdarea fata de nereusitele copilului. Orientati dezvloltarea lui intr-o maniera pozitiva si procedati cu rabdare. Numai intelegand care sunt nevoile sale vom reusi sa aflam calea potrivita pentru a-l ajuta.
La ce varsta se pune problema corectarii tulburarilor de vorbire ?
In general, copiii incep rostirea clara a cuvintelor de la varsta de un an, iar de la doi ani, formularea propozitiilor. Daca sesizati anumite probleme, nu ezitati sa cereti sfatul unui logoped. El va va spune daca este cazul sa incepeti un program terapeutic si care este acesta.
- In cazul tulburarilor de pronuntie
In perioada anteprescolara (1-3 ani) si prescolara (3-6/7ani) limbajul copilului se dezvolta intens sub toate aspectele: pronuntie, vocabular, structurarea propozitiilor. Etapele de evolutie se succed rapid astfel ca in jurul varstei de 5 ani copilul are o vorbire clara si se poate exprima in propozitii fara dificultate. In primii ani greselile de pronuntie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecte. Deformarile, inlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularitati ale vorbirii copilului mic, care se atenueaza treptat, pe masura ce copilul creste.
Numai cand aceste greseli de pronuntie se mentin si dupa varsta de 5 ani putem vorbi despre o dificultate propriu-zisa.
- In cazul balbaielii
Interventia corecta inca de la primele simptome asigura disparitia mai rapida si fara complicatii ulterioare ale blocajelor vorbirii. Daca se observa la copilul de 3 ani tendinta de repetare a primei silabe din cuvant parintele se va stradui sa-i vorbeasca mai rar, accentuand putin intonatia, iar copilul ii va imita vorbirea si astfel se va evita instalarea dificultatii de vorbire. Daca din diferite motive simptomele de balbaiala nu dispar se va cere ajutorul logopedului fara a-i face copilului vreo observatie si fara a se manifesta ingrijorarea. De multe ori parintii cer sprijin logopedului dupa mai mult timp de la instalarea simptomelor, cand balbaiala s-a consolidat. Ei incearca singuri ,,sa corecteze’’ si agraveaza manifestarile. Cand se intervine la timp si se reuseste corectarea tulburarii de vorbire in perioada prescolara, este mai putin probabil sa mai apara recidive. Cand simptomele balbaielii sunt inlaturate inainte de a fi constientizate de copil, nu apare teama de vorbire, nu se manifesta tendinta de izolare, nu este afectata dorinta de comunicare. Efortul este considerabil mai mic si rezultatele de cele mai multe ori foarte bune.
- In cazul intarzierii in dezvoltarea generala a vorbirii
Limbajul are o foarte mare importanta pentru dezvoltarea intelectuala si a intregii personalitati a copilului. Trebuie sa se acorde o atentie deosebita stimularii dezvoltarii vorbirii copilului. Cand sunt remarcate intarzieri nu este bine sa se adopte o atitudine pasiva de asteptare. Este necesar sa fie cautate cauzele si sa fie luate din timp toate masurile pentru stimularea dezvoltarii copilului. Influentele educative bine dirijate vor avea efecte mai rapide si mai eficiente cand copilul este mic (in jurul varstei de 2-3 ani) si intarzierea nu s-a agravat.
Cum sa procedati in cazul diferitelor tulburari de limbaj:
- Tulburari de pronuntie/articulatie:
Cand un copil prezinta tulburari de articulatie trebuie sa stabilim mai intai de ce natura sunt cauzele pentru a sti ce masuri sa luam. Daca este o problema de natura medicala (deformari ale aparatului articulator, vegetatii adenoide) copilul trebuie consultat de un medic specialistcare va decide ce masuri sunt mai potrivite. Cand defectele anatomice sunt corectate nu se obtine automat si inlaturarea dificultatilor de articulatie. Este necesara recuperarea functionala sub indrumarea logopedului. Odata inceput tratamentul logopedic nu inseamna ca inceteaza activitatea parintilor. Reusita se bazeaza pe o buna colaborare. Exercitiile pe care copilul reuseste sa le faca impreuna cu logopedul vor fi repetate si acasa.
Copilul nu trebuie certat si nu i se vor face observatii in public, deoarece nu numai ca nu se va obtine rezultatul dorit, dar exista riscul sa apara blocaje in vorbirea copilului, sa evite exprimarea verbala, lucru mult mai grav decat pronuntia gresita.
Vom lauda copilul pentru orice reusita, oricat de mic ar fi progresul la inceput. Motivatia este foarte importanta. Copilul va participa cu interes la activitatile de corectare si vom obtine mobilizarea eforturilor sale atunci cand reusim sa cream o atmosfera placuta, cu jocuri variate, care ii stimuleaza dorinta de a comunica.
- Balbaiala:
Consultati din timp un logoped pentru a preveni instalarea balbaielii si pentru a primi sfaturi in legatura cu atitudinea cea mai potrivita pentru a fi de ajutor copilului.
Trebuie inlaturata cauza care a declansat balbaiala. Daca sunt probleme in familie, trebuie sa incercati sa le rezolvati si sa asigurati un climat de liniste, siguranta si afectiune. Este deasemenea importanta respectarea unui program zilnic echilibrat, adecvat varstei copilului, un regim de viata ordonat.
Nu i se vor face observatii copilului legate de vorbire si in acest sens vor fi instruiti toti membrii familiei si persoanele apropiate.
Vorbiti copilului calm, lungind usor prima vocala din cuvant, respectand intonatia fireasca a propozitiei. Starea de calm se transmite copilului si treptat va imita felul dumneavoastra de a vorbi.
Copilul trebuie eliberat de teama de a vorbi. Acordati-i afectiune si timp suficient.
Este foarte bine sa-i cititi rar si cat mai expresiv poezii, povesti scurte, sa folositi jocuri cat mai variate care-i fac placere copilului si ii stimuleaza dorinta de comunicare. Copilul nu trebuie sa fie constrans niciodata sa vorbeasca; important este sa doreasca sa comunice spontan.
Eliberarea de nesiguranta, de orice teama ca ar avea o dificultate in vorbire vor fi hotaratoare pentru o evolutie pozitiva a copilului.
- Intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii
Este important sa fie depistate intarzierile cat mai devreme si sa se solicite indrumarea logopedului pentru a lua masurile cele mai potrivite. Dupa ce sunt clarificate cauzele, va fi stabilit un program de recuperare pe care parintii si educatorii trebuie sa il cunoasca. Este necesara parcurgerea etapelor firesti de dezvoltare a vorbirii. Se va incepe de la stadiul la care este copilul, si nu de la cum ar trebui sa fie corespunzator varstei. Se porneste de la ce poate si se va avansa in functie de ritmul si posibilitatile copilului.
Vorbirea se dezvolta in conditiile in care copilul este motivat sa comunice, asadar copilul nu va fi obligat sa vorbeasca si exercitiile nu trebuie sa fie impuse.
Cand copiii sunt mici trebuie sa li se vorbeasca in propozitii simple, despre obiecte familiare pe care le pot vedea si atinge si despre actiuni care se petrec in acel moment. Ne vom asigura intotdeauna ca inteleg cuvintele pe care le folosim cand le vorbim. Vocabularul se va imbogati treptat urmarind mai intai intelegerea si apoi rostirea cuvantului. Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej in orice moment al zilei: cand se imbraca sau se spala, cu ocazia aranjarii mesei, cureteniei sau a cumparaturilor, cand este pregatit pentru odihna. Este importanta asigurarea unei atmosfere destinse, placute. Se va recurge cat mai mult la crearea situatiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse.
Stimularea dezvoltarii vorbirii va urmari realizarea functiilor limbajului, rolul de suport pentru dezvoltarea intelectuala. Se va solicita comunicarea in toate activitatile in care copilul este antrenat (desen, modelaj, activitati matematice etc.).
Copilul nu trebuie certat sau pus in situatii de inferioritate fata de ceilalti copii. Dimpotriva trebuie valorizat prin laude in toate activitatile pe care le realizeaza bine. Este bine sa fie incurajate relatiile cu alti copii si create situatii de comunicare pentru joc.
Vor fi observate si notate progresele si dificultatile copilului, cum reactioneaza la programul dupa care ne ghidam. Parintii, educatorul si logopedul trebuie sa urmareasca aceleasi obiective si sa se informeze periodic despre evolutia copilului.
Importanta implicarii parintilor in procesul logopedic
Multi copii prezinta dificultati in procesele de exprimare, vorbire, citire si scriere si de aceea au nevoie de sprijinul unui logoped. Dar oricat de bun ar fi acest specialist, este o reala nevoie de o stransa colaborare intre parinte si logoped pentru ca exercitiile sa fie cu adevarat utile.
Atat parintii cat si logopedul au un obiectiv comun, si anume corectarea tulburarii de limbaj pe care o prezinta copilul si inlaturarea tuturor efectelor negative ale acestor tulburari asupra personalitatii si comportamentului logopatului. Un program terapeutic optim pleaca de la informatii oferite de catre parinti in cadrul unui interviu care contine intrebari despre dezvoltarea copilului pana in momentul contactarii specialistului pentru identificarea cauzelor, impletite cu informatii obtinute in urma evaluarii complexe efectuate de catre logoped, astfel cunoscandu-se particularitatile copilului.
Trebuie sa va fie aduse la cunostinta etapele urmarite de interventia logopedica, ca si progresele obtinute. Acestea vor deveni criterii de observare si evaluare a limbajului la copilul respectiv. Prin colaborare si directionare a eforturilor spre aceleasi obiective si adoptarea unei atitudini comune, pozitive si flexibile, ajutorul va fi unul eficient si copilul va face progrese stabile in ritmul propriu.
Numai daca intelegem nevoile copilului ne vom apropia de universul sau si nu trebuie sa manifestam nerabdare si nervozitate fata de nereusitele acestuia, mai ales pentru faptul ca uneori trebuie sa ne asumam aceste nereusite, pentru ca noi, parintii, suntem cei care ii educam, crestem si ingrijim. Dezvoltarea armonioasa, o evolutie normala si relatiile firesti de comunicare ale copilului depind de un climat in care ii sunt asigurate protectia si afectiunea.
Odata ce copiii sunt implicati intr-un program terapeutic al tulburarilor de limbaj, logopezii trebuie sa-i instiinteze pe parinti de importanta modului in care interactioneaza cu copiii, aceasta avand efecte benefice atat in munca depusa de logoped, cat si in relatia parinte-copil. In momentul in care copiii simt un oarecare dezinteres din partea parintilor, motivatia lor in a-si dezvolta o vorbire corecta va scadea, fapt ce va duce la intarzierea corectarii. Odata ce s-au stabilit niste obiective pe care si parintii trebuie sa le atinga in interventia asupra corectarii vorbirii copilului, specialistii pot construi cu usurinta cateva exercitii/jocuri pe care acestia sa le poata aplica acasa cu copiii.
Orice interventie logopedica are nevoie, pentru a fi de succes, de permanentizarea rezultatelor obtinute si de aceea, o serie de sarcini pe care le recomanda logopedul trebuie repetate acasa. Pentru ca un copil sa se apropie de o comunicare corecta, trebuie asigurata o atmosfera calma, placuta, intr-un moment al zilei in care copilul sa fie relaxat. Daca intampinati dificultati in rezolvarea unor exercitii, nu va descurajati si nu certati copilul. Discutia cu logopedul si repetarea acestora vor rezolva problema.
Interventa logopedica
Interventia logopedica este un proces complex ce implica pe langa o munca in echipa (logoped – copil – parinte – cadru didactic) si multa rabdare putand sa se desfasoare pe o perioada scurta sau mai indelungata de timp.
Interventia logopedica se desfasoara pe o perioada diferita de la copil la copil, putand fi de la cateva luni la 1-2 ani, depinzand de mai multi factori: nivelul de colaborare a copilului, implicarea parintilor in continuarea exercitiilor acasa, varsta copilului, tipul sunetului afectat (unele sunete se corecteaza mai usor, pe cand altele au nevoie de mai mult efort), tipul tulburarii de limbaj, gravitatea tulburarii, nivelul dezvoltarii auzului fonematic, prezenta vreunei deficiente (de auz, de vaz, mintala, etc), diferite modificari sau malformatii ale aparatului fono-articulator.
Factori care cresc eficienta terapiei logopedice:
– colaborarea parintelui cu logopedul are un efect pozitiv, vizibil in progresul corectarii pronuntiei copilului; sunt bine-venite discutiile dintre logoped si parinte la sfarsitul sedintei logopedice in care se comunica continutul sedintei (obiective atinse, exercitii efectuate, progrese realizate);
– tema data dupa fiecare sedinta logopedica si realizarea acesteia acasa scade durata de corectare a tulburarii;
– frecventa la sedintele de logopedie este de asemenea foarte importanta – se recomanda minim 2 sedinte a cate 45 de minute saptamanal)
Sedintele logopedice contin:
- exercitii si jocuri de scurta durata, variate pentru corectarea pronuntiei, a ritmului si fluentei vorbirii, a tulburarilor de voce;
- formarea structurilor perceptiv-motrice de orientare temporala, spatiala, forme, marimi, culori;
- dezvoltarea structurii gramaticale;
- stimularea comunicarii expresive;
- corectarea scris-cititului;
- cresterea increderii in sine, reducerea agresivitatii si inlaturarea insuccesului scolar prin dezvoltarea capacitatii de comunicare (Hardalau si Drugas, 2010)